Se poate acum și chiar mai repede decât acum?
Se poate! Și mulți și reușesc acest “ACUM, ÎNAINTE DE ACUM”. Azi, într-o zi de Luni, m-am gândit că este cea mai indicată zi în care să scriu despre sistemul interior de frânare și beneficiile acestuia, că și-așa am reușit să “iubim” această zi care nu ne-a greșit cu nimic. Am ajuns să fim stresați de cea mai magică zi a săptămânii (un punct de vedere), de ziua guvernată de Lună, de ziua care este cu și despre noi și interiorul nostru.
Să ne imaginăm că suntem într-o mașină de curse care merge cu viteză și trecem pe lângă un lan de flori. Ce vedem? O culoare puternică și astfel ne imaginăm că sunt flori. Dar am văzut ce flori erau? Înțelegem că ceea ce am perceput era o culoare globală dată de diversitatea unor culori? Și mai ales…am simțit mirosul? Cam așa este și cu mintea și percepțiile noastre atunci când suntem pe acest timp “acum, înainte de acum”. Nu mai vedem fiecare floare în parte, vedem doar un lan de flori. Nu mai simțim mirosul individual, percepem un buchet, asta în cazul în care, la viteza aia mai știm sau ne amintim să și respirăm.
Mă fascinează și în acest prezent o întrebare: “Atunci când călătorești cu avionul și mergi undeva departe, acolo sus și la acea viteză, oare spiritul tău reușește să te prindă din urmă?”
Trăim în era vitezei și avem multe beneficii din asta, în același timp, ca în orice formă de echilibru, există și dezavantaje. Viteza aceasta, consider că s-a întipărit și în realitatea noastră și ea vine ca o cerere de: HAI! ACUM ÎNAINTE DE ACUM! HAI CĂ POȚI ȘI TU!
Și uite așa avem fast dating, fast relationship, fast food, fast fashion, fast school, fast kids, fast meditation, fast shopping, fast travel, fast internet, fast therapy, fast home, fast holidays, fast time. Întrebarea mea este, avem și fast Soul?
Mă uit la Sărbătorile din ultimii ani sau la concediile avute și aud: “Nu știu când au trecut așa repede, parcă nici nu au fost!” Cam de aici am început să mă întreb…mmm ceva nu e ok, unde sunt eu?
Mergem într-o capitală să o vizităm și dă-i talpă! Și aia, hai și aia, aoleu și aia…și uite-mă ajuns acasă fără să înțeleg nimic și rupt de oboseală. Pentru ce?
Tot așa e și cu date-urile, la primul date vrei să acoperi tot, să ai toate informatiile despre X…job, studii, prieteni, familie, relații, situatie. Și te mai întrebi de ce relațiile au fitilul scurt?
O altă capcană a acestui “acum, înainte de acum”, consider că este COMPARAȚIA și IDEALURILE implementate și aruncate la liber. De ce? Pentru că văd la altul (și acum online-ul ne ajută să vedem asta), mă compar și vreau acum. La un click distanță! Păi stai mă nene...și procesul din spate îl vezi?
Ăla, pe viteza asta, nu se vede! Ce nu se vede, nu contează!
Și ce urmează? Dezamăgire, tristețe, sentimentul de singurătate, de neînțeles, de neputință și alte manifestări aferente unei mașini care, datorită sistemului de siguranță internă, e forțată brusc să se oprească. Motorul și roțile sunt încinse și nu înțelege unde se află și cum a ajuns acolo. Și de panică, în loc să stea, să se uite și să analizeze acel spațiu, să dea ochii cu realitatea, insistă la cheie până repornește și da-i talpă din nou! Găsește ea o altă siguranță de înlocuit! Ca și o altă relație de înlocuit.
Ce contează unde merg? Mai bine nu văd unde sunt! -_-
Parcă trăim la o viteză atât de mare, încât nu mai reușim să ne vedem Sufletul, să ne vedem pe noi individual și să știm care este forma timpului nostru, cum să-l adaptăm la cererea exterioară de viteză și cum să-l armonizăm cu timpul celorlalți. Parcă nu ne lăsăm Sufletul să ne ajungă din urmă!
Mă uit și la cei care au ieșit la pensie și îi ascult când spun că nu știu ce să facă cu timpul lor. Parcă brusc s-a frânat totul! Și acum? Acum e doar acum? Încotro? Că pedala de accelerație este uzată și sistemul de siguranță internă dat peste cap. Și ajungem să ne împingem caroseriile sau să le punem pe umerii altora, să facă ei ceva cu ele.
Poate, dacă am învăța să mai frânăm din timp, să ciupim frâna și să ne ascultăm sistemul de siguranță internă atunci când acesta ne oferă semne/semnal/simptom, s-ar crea un echilibru, astfel încât odată ajunși la pensie, să fim capabili să accelerăm în continuare prin călătoria vieții.
PS - Pensie/Pensionar = Construct Social dat de societate, fiecare alege dacă și-l atribuie sau nu, dacă se identifică cu el sau nu.
Să fie o zi de Luni cu Lună! ❤️
Alexandru Ionuț Bătinaș
https://www.facebook.com/alexandrubatinas?fref=ts