Semnificația spirituală a Înălțării lui Isus

În această joi, sărbătorim Înălțarea Domnului. În fiecare an, această sărbătoare ne amintește de încheierea misterului pascal. Suferința, moartea și Învierea lui Isus Hristos sunt încheiate pe măsură ce trupul Său înviat se înalță la Cer. Această sărbătoare ar trebui să ne facă foarte conștienți de fragilitatea existenței noastre umane și de modul în care corpurile noastre, pot suferi și chiar muri. Semnificația suferinței umane este un mister complex pe care doar, cu mult efort, îl putem înțelege. De ce există suferință în această lume și de ce în cele din urmă trebuie să murim?

Nu uitați că planul inițial al lui Dumnezeu nu presupunea aducerea morții în lume, totuși, prin păcat și îndepărtându-se de Dumnezeu, moartea a devenit parte a existenței umane. Nimeni nu-și poate imagina cum ar fi dacă nu ar exista moarte. În planul lui Dumnezeu, nu corpul uman este cel care va dura pentru totdeauna, ci sufletul.

Astăzi, când sărbătorim această sărbătoare, îi recunoaștem semnificația spirituală pentru noi. După Înviere, Isus S-a arătat ucenicilor Săi timp de 40 de zile, mâncând și bând cu ei, dovedindu-le că El nu era un simplu Spirit Sfânt. Mai degrabă, corpul Său avea noi proprietăți. El a apărut deodată printre ei, trecând prin ușile închise. A apărut în multe locații diferite. Acest lucru ne-a indicat proprietățile corpului înviat. Pe măsură ce ne uităm la propria noastră societate, respectul pentru corpul uman a scăzut destul de mult. Când suntem în viață, cu siguranță ne răsfățăm. Nu există nimic prea bun pentru noi sau prea bun pentru a ne face mai frumoși decât suntem în mod natural.

Respectul creștin pentru corpul uman vine însă din credința noastră că într-o zi vom învia din morți la sfârșitul timpurilor. Înălțarea lui Hristos la Ceruri ne amintește de acest fapt, că trupul Său glorios stă de-a dreapta Tatălui din Ceruri, așteptând sfârșitul timpului, judecata universală și venirea întregii omeniri înaintea Domnului.

Există un alt aspect al Înălțării Domnului pe care noi ar trebui să-l înțelegem. Acesta este faptul că fără înălțarea lui Hristos, Spiritul Sfânt nu ar fi venit. Înălțarea lui Hristos a făcut posibilă sărbătoarea Rusaliilor. „Este mai bine pentru tine să plec. Căci dacă nu mă duc, Avocatul nu va veni la voi”, le-a spus Isus ucenicilor Săi (Ioan 16:7).

Evenimentul reprezintă finalizarea misterelor pascale ale vieții, patimii, morții și învierii lui Isus. Este ultimul pas înainte ca Spiritul Sfânt să vină la noi. Înălțarea lui Hristos este scopul suprem pentru fiecare dintre noi. Ne amintește că El se va întoarce cândva la sfârșitul timpului. Trebuie să fim pregătiți pentru refacerea lumii la încheierea ei.

De fiecare dată când recităm Crezul ne mărturisim credința în învierea morților. Poate pentru că vine la sfârșitul unei lungi liste de credințe, nu îi recunoaștem sensul deplin. După moartea noastră, există viață veșnică și într-o zi, la sfârșitul timpului, trupurile noastre se vor întoarce din nou împreună pentru a semăna cu trupul glorios al lui Isus Hristos, Însuși. Este noul Cer și noul Pământ cele care sunt proclamate în Scripturi pe care le așteptăm. 

Între timp, însă, avem responsabilitatea de a reface Pământul și de a fi martori ai morții și învierii lui Isus Hristos. Pe măsură ce Rusaliile se apropie, sărbătorim Înălțarea Domnului în așteptarea venirii și a trezirii Spiritului Sfânt în fiecare dintre noi.

În adâncurile vieții noastre spirituale, recunoaștem că nu putem trăi fără Spiritul lui Isus din noi. La această sărbătoare, ne adunăm rugându-ne să ne deschidem viața Spiritului Sfânt și să devenim adevărați martori ai revenirii lui Hristos în lume.

Sursa articol: www.thetablet.org

-----   
🌐 Facebook 🌐 Instagram