Sentimente printre condimente. Relația, un preparat "fine dining"
În dimineața asta ploioasă (nu mă înjurați, se "mai plouă" prin alte părți), mă gândeam la similitudinea dintre relație și gătit, după o discuție cu un "cineva" drag față de care am o mare admirație pentru pasiunea de a găti cu atenție la cele mai mici detalii (deh, Marte în Fecioară), de a livra un preparat perfect de la gust la aspect și prezentare, dar în relații, același perfecționist workaholic... ciu-ciu, repetenție emoțională, neglijență crasă, nepăsare sinistră. Ca și cum ar exista o bipolaritate greu de înțeles și - mai ales - de acceptat.
Consider că de aici ni se trag dezechilibrele, când ne focusăm doar pe un aspect al vieții noastre și le neglijăm pe celelalte, ajungând să nu înțelegem de ce suntem frustrați și ne simțim neîmpliniți. Ca și cum ar fi suficient să fim implicați și dedicați la superlativ într-un anume domeniu și, automat, să primim validare și recunoaștere în toate celelalte domenii... fără a mai depune niciun efort. Ca-n bancul ăla în care ai o partidă de amor cu orgasme în cascadă cu partenerul și a doua zi te promovează șeful și îți oferă o mărire de salariu, în condițiile în care nu excelezi la locul de muncă. Sau invers, nici partenerul nu va avea orgasm noaptea când tu sforăi, doar pentru zelul în exces și eficiența de la birou.
Deci ... ce treabă are sula cu prefectura? Păi ori le echilibrezi, ori rămâi cu sula în dosul prefecturii.
Relația este ca un preparat culinar fine dining (haut couture ptr "fashionisti") care trebuie bine gândit, cântărit, măsurat, pregătit cu multă dragoste și garnisit cu atenție la detalii. Un fel pe care este necesar să îl pregătești și să îl condimentezi cu gesturi și fapte care să îți garanteze un produs excepțional, cu succes sigur. Când avem impresia că o relație ni se cuvine de la sine doar ptr că EXISTĂM și că doar celălalt e responsabil pentru bunul mers al relației, iar tu nu trebuie să faci absolut nimic pentru că ești prea plin de tine și de autosuficiența ta, ai garanția unui preparat relațional poleit la suprafață dar alterat, plin de salmonella și stafilococi care colcăie în voie pe sufletul cangrenat al relației mucegăite.
Întotdeauna se produce un schimb, indiferent de tipul relației, pentru a exista un troc echitabil, ca ambele părți să fie câștigate, mulțumite și hrănite.
Când ți se gătește acasă, tu oferi la schimb un zâmbet, o apreciere, un "mulțumesc" din suflet. Eventual te oferi să speli tu vasele, să gătești data viitoare sau să faci cumpărături. Când ești invitat la un eveniment, te duci cu o floare, un cadou, o atenție prin care îți exprimi recunoștința și onorezi eforturile și amabilitatea gazdei. Când te duci la restaurant, comanzi, mănânci, mulțumești și plătești. În antiteză cu cel care se așteaptă să fie întâmpinat cu onoruri și să primească el un bacșiș pentru simplul motiv că s-a deranjat să calce pragul localului și să deschidă gura ca să molfăie. Cât deranj pentru bietul prea plin de sine!
Exemplele pot continua la nesfârșit, dar esența este înțelepciunea echilibrului și a perpetuării continuității belșugului, altfel vom ajunge la un moment dat cu mațele chiorăind și cu sufletele (dez)golite, într-o secătuire constantă din care nu vom mai avea de unde să (ne) oferim și să (ne) primim.