Sf. Andrei
Am cautat sa scriu un articol despre Sfantul Andrei cu cateva zile inainte de 30 noiembrie. Mi-a fost greu pentru ca mi-am stabilit initial sa nu scriu despre viata sa si nici despre ritualuri.
Am vrut sa scriu despre Sfantul Andrei intr-un alt fel.
Asa se face ca am pornit in cautarea unor informatii despre cum, cand, pe cine ajuta Sfantul, atunci cand i se adreseaza o rugaciune. Cautarile mele s-au incheiat destul de repede. Si undeva, in interiorul sufletului meu, stiam de ce, dar nu puteam explica.
Si am cautat prin amintiri. Si l-am gasit pe Sfantul Andrei in cele mai interesante momente.
Marturisesc ca inca de cand am constientizat ce nume port am simtit ca rezonez cu el, cu vibratia sa puternica. Am inceput apoi sa caut si sa inteleg.
Cand am ajuns pentru prima data la Pestera Sfantului Andrei din Dobrogea, am simtit ca am fost calauzita chiar de el. Asta se intampla acum multi ani. In acea vreme, in pestera, puteai sa ajungi pana pe patul de stanca, pe care se spune ca Sfantul isi petrecea orele de rugaciune. Am incercat sa ma rog asa cum credeam ca o facea el: in genunchi, cu ochii ridicati spre Cer. O senzatie de liniste profunda m-a cuprins, atunci cand prin tavanul pesterii am vazut cerul si am inteles magia locului, puterea sa vibrationala, energia.
Acum, insa, acest spatiu din pestera este protejat de o catapeteasma. Prima data am simtit revolta in mine. Apoi am inteles ca puritatea locului, vibratia sa inalta, puterea energiei putea fi diminuata de oamenii care vin necontenit, cautand scapare de durerile vietii in care se afla, dar neluand in seama sfintenia locului.
Dupa doua saptamani, am inteles de ce am amanat scrierea acestui articol. Raspunsul a venit dinspre mai multi oameni care au avut experiente miraculoase in Ziua Sfantului Andrei. Cineva a regasit puterea de a iubi, altcineva a gasit un loc de munca, altcineva s-a regasit pe sine. Si atunci am avut raspunsul clar: Sfantul Andrei ajuta pe oricine.
Mi-am amintit, astfel, povestea unei doamne care, in urma cu multi ani, in noaptea Sfantului Andrei, a visat barbatul ce urma sa-i devina sot, si pe care l-a intalnit la scurt timp dupa aceea.
Si mi-am mai amintit ca, atunci cand simteam ca ma prabusesc de suferinta si disperare, cand eram departe de casa si de familie, Sfantul Andrei imi zambea dintr-o icoana aparuta parca "din senin" pe peretii incaperilor in care ma aflam.
Sfintii nu cunosc ierarhiile noastre sociale si nu tin cont de ele. Asa cum nu tin cont de veniturile noastre.
Peste ei a coborat Duhul Sfant, iar ei si-au dedicat viata iubirii neconditionate. De aceea actiunile lor sunt pornite din iubirea fata de semenii care cred in Dumnezeu.
Sfantul Andrei, dupa cum este cunoscut, ocroteste romanii si raspunde rugaciunilor acestora, dupa puterea credintei din fiecare.