Spiritualitate şi religie

Spiritualitatea reflectă relaţia dintre individ şi cosmos.

Prin comparaţie, religia este o activitate organizată pentru care e nevoie de un spaţiu şi de un sistem de mediatori numiţi şi aranjaţi conform unei anumite ierarhii. In mod ideal, religia trebuie să asigure membrilor ei ajutor şi mijloace pentru experienţele spirituale. Totuşi, de foarte multe ori, nu reuşeşte. De fapt, experienţele spirituale personale sunt
simţite ca ameninţări de religiile organizate, pentru că în acest fel membrii devin independenţi de credinţa religiei respective.

Misticii nu au nevoie de mediere, ei sunt conectaţi direct la divinitate, pentru că spiritualitatea lor este bazată pe experienţe directe văzute dintr-o perspectivă total diferită
asupra realităţii sau asupra altor dimensiuni ale acesteia care sunt de obicei ascunse. Aceste experienţe au loc în stări neobişnuite ale conştiinţei de care se ocupă psihologia transpersonală. Aceste fenomene trebuie investigate, iar rezultatele trebuie incluse în perspectiva generală ştiinţifică asupra lumii în viitor.

La baza tuturor marilor religii stau stări vizionare, experienţe transpersonale ale fondatorilor lor - experienţa lui Buddha sub copacul Bodhi, călătoria miraculoasă a lui Mahomed, viziunea lui Moise despre Iehova în tufişul care luase foc. Biblia e plină de astfel de experienţe - viziunea lui Ezekiel despre carul în flăcări, ispitirea lui Iisus de către diavol, viziunea lui Sâul despre Iisus pe drumul către Damasc sau revelaţia apocaliptică a Sfântului Ioan în peştera lui de pe insula Patmos.

Totuşi, când religiile se organizează, credincioşii aud despre aceste experienţe în timpul predicilor şi citesc despre ele în cărţile sfinte. Accesul direct la divinitate nu mai e
permis, iar adesea e chiar inacceptabil. Dacă o persoană ar avea o experienţă personală în una dintre bisericile de azi, preotul ar trimite-o probabil la psihiatru. Odată ce o religie se organizează, experienţele transpersonale directe au loc doar în anumite ordine monahale mistice unde există practici spirituale - meditaţia, postul, rugăciunile, etc.

Există o diferenţă fundamentală între religie şi misticism. Există religii fără spiritualitate şi există spiritualitate fără religie. Religia organizată trebuie să convingă oamenii că trebuie să vină într-un loc special în mod regulat pentru a fi parte din sistem şi a avea adevărata relaţie cu divinitatea. Pentru mistici, natura şi propriul lor corp înlocuiesc templele. Relaţia lor cu divinitatea e directă şi nu are nevoie de mediatori, mai ales de aceia care n-au avut aceleaşi experienţe şi nu sunt decât persoane numite de autoritate.

Misticii pot beneficia de o comunitate formată din membrii care au aceleaşi preocupări şi de profesori care sunt mai avansaţi. Sistemele spirituale autentice au la bază secole de explorare sistematică a psihicului prin tehnici bine definite de modificare a minţii. Ele sunt rezultate ale unui proces care se aseamănă cu metodele ştiinţifice în foarte multe privinţe.

Ervin Laszlo, Stanislav Grof, Peter Russell

Sursa: Revoluţia conştiinţei - Editura Cartile Elena Francisc

Imagine:i.pinimg.com