Spiritualitatea şi lumea
Adevărata lucrare spirituală interioară poate părea plicticoasă şi solicitantă (pentru ego), dar pentru spirit, care este nerăbdator să se întoarcă acasă, ea este pasionantă. Conştiinţa îşi caută, inerent, sursa. În procesul acestei căutări, întâlneşte piedici din faţa cărora s-ar putea din când în când retrage, ceea ce duce la intervale de timp de reflectare şi reorientare. Perioadele de revoltă sau chiar de descurajare sunt fireşti şi este de aşteptat să intervină. Depăşirea lor este deseori consecinţa unei reaşezări în context.
Deşi voinţa individuală şi motivaţia, cărora li se adaugă mintea şi intelectul, sunt instrumente puternice, prin ele însele şi doar ele nu au suficientă forţă să dezagrege egoul fiindcă sunt parte integrantă din acesta. Cu toate acestea, odată ce un căutător devine delicat, forţa Voinţei spirituale manifestate prin Prezenţa Sinelui furnizează puterea necesară.
Lucrarea interioară care ia naştere ca urmare a angajamentului pe calea Iluminării este, uneori, indiscutabil dificilă experenţial sau chiar anevoioasă. Deşi ea este cauzată de rezistenţă, aparenta dificultate poate provoca descurajare sau tentaţia de a renunţa la ţelul propus. Asta este, până la urmă, de aşteptat şi, prin urmare, inclus în sfera materială pentru a fi procesat.
Contemplarea se soldează cu intuiţii ca urmare a redefinirii şi reaşezării în context. În tot acest timp, alte practici spirituale precum meditarea, rugăciunea, punerea în serviciul altora şi activităţile spirituale de grup îşi urmează cursul firesc. Fenomenul de delăsareîntâlneşte fixaţiile şi adicţiile interioare faţă de diversele tentaţii şi recompense ale egoului. Uneori se dovedesc folositoare perioadele de retragere, pe când alteori este benefică implicarea activă în activităţile spirituale. Deseori, obstacole aparent imposibil de depăşit dispar în mod spontan şi misterios sau se rezolvă de la sine.
Lăsând la o parte opoziţiile obişnuite care sunt intrinseci egoului însuşi şi, prin urmare, nu sunt cu adevărat „individuale”, mai există şi predispoziţii moştenite ca rezultat al factorilor karmici. Aceştia pot fi, uneori, intuiţi fie prin rugăciune sau chiar regresie în vieţile trecute. Tiparele persistente demonstrează faptul că originea problemei este încă neconştientizată. O tehnică utilă de dezvăluire a acesteia este presupunerea că în inconştient există un aspect reprimat şi că inconştientul nu este doar individual, ci şi colectiv, ceea ce a descrie Carl Jung drept „inconştient colectiv”. Anumite probleme, aşadar, nu sunt decât moştenirea karmică atribuită faptului de a fi o fiinţă umană.
În practică, de exemplu, dacă alţi oameni par să fie în mod constant cruzi sau neciopliţi, s-ar putea dovedi util să-i iertaţi şi să vă rugaţi să primiţi ajutor pentru latura aceea ascunsă din voi care este crudă, necioplită, neiertătoare. Aceste aspecte pot fi acceptate prin faptul că sunt, într-o anumită măsură, impersonale, cu toate că suntem responsabili pentru ele în calitate de fiinţă umană participativă. Dacă, de exemplu, alţii par egoişti sau avari, rugaţi-vă pentru acelaşi aspect din voi înşivă. Este de multe ori surprinzător să descoperiţi că există o tendinţă ascunsă şi adânc reprimată care ar putea fi chiar rezultatul moştenirii experienţei umane.
David R. Hawkins
Sursă: Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu – Editura Cartea Daath
Imagine: devianart.net