Stăpânirea fuziunii: dizolvarea identităţii. Raport octombrie, de Lauren Gorgo

Este oficial. Septembrie 2016 a fost cea mai lungă lună din istoria eternităţii.

În anumite privinţe, a fost, de asemenea, cea mai chinuitoare, şi totuşi, pentru că am petrecut atât de mulţi ani pregătindu-ne pentru ultima (şi repetitiva) moarte prin care am trecut cu toţii luna trecută, a existat şi un sentiment tot mai mare de putere... poate chiar de măiestrie... pe masură ce ne-am luptat cu unii dintre cei mai vechi demoni ai existenţei noastre, pentru ultima dată.

Pentru aceia dintre voi, care au făcut inventarul final al rănilor voastre din cele mai vechi timpuri şi şi-au înţeles deplin unitatea... adică, calătoria defragmentării (citeşte: auto-vindecare) este oficial încheiată... uşa către noua voastră realitate este acum deschisă. În aceasta lună începem să ne croim drum în noul ciclu de 9 ani de măiestrie divin-umană, una care nu mai are nevoie de suferinţă pentru a evolua/a se extinde/a experimenta viaţa pe pământ.

Este posibil sa nu se simtă încă în acest fel deoarece am fost scobiţi până la un punct aproape de non-existenţă, si înca pivotăm de la gol la plin... umplând cupele IUBIRII noastre doar cu ceea ce este adevărat. Aceasta va continua să fie o consolidare lentă şi constantă, însă noile noastre începuturi se anorează şi începem să ne radordăm la noi potenţiale care sunt complet aliniate cu adevărul sufletului nostru.

Pe măsură ce dizolvăm identitatea lumii noastre vechi, lumea nouă se deschide pentru noi, motiv pentru care am înaintat prin moarte sinelui/vieţii noastre trecute pentru 30 de zile foarte lungi şi amanunţite... din care cel puţin jumătate le-am petrecut scufundati în mările de incertitudine şi non-sens. Pentru cei care întreabă, acest proces cuprinzător este motivul pentru care am ales sa nu scriu un raport pentru septembrie, pentru că ceva atât de MARE s-a încheiat atât de complet, încât m-am trezit pur şi simplu în imposibilitatea de a vorbi despre, în timp ce eram în... ceea ce cred că spune mai mult decât orice cuvinte ar putea fi exprimate. Acestea fiind spuse, acest raport a încheiat în mod semnificativ mai mult decât majoritatea, astfel încât septembrie şi-a găsit calea în octombrie, la urma urmei, în propria sa sincronizare. Voi numi acest amestec neaşteptat de luni, raportul meu Septober.

Până acum, fiecare gând/cuvânt/faptă a fost literalmente lipsit/ă de sens şi călătoria prin acest ciclu, cu conştienţă, ne-a adus pe toţi într-un loc în care putem începe acum să înţelegem prin ce am trecut cu toţii, de ce, şi către ce ţintim acum... ceea ce va echivala în cele din urmă cu materializarea a celor mai recente transformări ale noastre: crearea/ învăţarea/practicarea de noi modalităţi de relaţionare şi de a răspunde vieţii, lipsiţi de participarea karmică, în timp ce legăm odată „lumea spirituală” cu materialul.

Acum este timpul să experimentăm o noua/reală expresie fizică a Sinelui şi, ultima lună a fost înrudită cu un moment de mare final pentru mulţi, o ultimă aclamare şi incursiunea finală în separare... nu doar finalul anului, sau chiar a ultimilor 9 ani... ci a viaţă după viaţă de tipare karmice dureroase/limitative şi repetitive. Şi în timp ce asta sună minunat pe hârtie, realitatea este că acest ciclu nu este/nu a ieşit fără luptă...

Echinocţiul urmat de recenta Lună Nouă (neagră) în Balanţă a vazut în aceasta că suntem/am fost ţoti prezentaţi cu o doză sobră, de ultim moment, de adevăr... o trezire-interioară a falsităţii, pe care în unele cazuri nu am avut nici o idee ca o susţinem, şi dacă am făcut-o, nu am înţeles pâna acum de ce. În scopul de a finaliza sălaşluirea noastră în dualitate, suntem chemaţi toţi, într-un fel sau altul, să dezlipim bandajul care acoperă rănile noastre cele mai adânci şi să mărturisim sincer alegerile din trecut, pe care le-am simţit adevărate în acel moment, însă acum ne cer să echilibrăm efectele motivelor noastre inconştiente.

Vestea uimitoare este că orice consecinţă dură şi rece care ne-a indus în eroare, crezând că este adevărul nostru, ne-a fost prezentată în cele din urmă cu posibilitatea de schimbare radicală, permanentă.

Pentru lunile rămase din 2016, cu toţii vom vedea noul nostru adevăr, cerându-ni-se repetitiv să acţionăm asupra lui... să facem într-adevăr ceea ce ne onorează inima şi autoritatea-interioară asupra „exteriorului/altora”, în scopul de a tăia noile căi (neuronale) care ne duc către noua lume/noul an.

Lumina de la capătul tunelului morţii/naşterii (portalul eclipsei) i-a chemat pe toţi cei care sunt curaţaţi de densitate înapoi Acasă şi acum, că suntem dincolo de luna septembrie şi o putem vedea mult mai obiectiv, vom începe să observăm cât de multă greutate moartă am aruncat de fapt.

Ştim cu toţii până acum că, a trece prin gaura acului înseamnă fără ataşamente la 3D, însa în ultima lună am descoperit că, chiar si cele mai mici şi mărunte gânduri/sentimente/acţiuni care au menţinut un fals sentiment de securitate au fost/au trebuit să fie abandonate, să se renunţe la ele pentru binele nostru. În unele cazuri am fost chiar forţaţi să renunţăm la ataşamentele noastre de a da drumul. În cele mai bune cazuri acest lucru a însemnat găsirea unui nou rezultat la experienţele noastre trecute cele mai dureroase... înfruntându-ne fricile cu perspective noi nouţe, în loc de supra-identificarea cu lezarea noastră.

În măsura în care am avut succes în aceasta ultimă lună, vom vedea o schimbare radicală în conştiinţă luna aceasta şi mai departe, pe măsură ce etapa căutării părţilor pierdute din noi înşine se încheie şi călătoria de a trăi în mod spontan, curajos, împuternicit ca şi IUBIRE începe serios.

În cazul în care septembrie s-a simţit ca şi cum lumea (veche) se apropia de noi, octombrie va fi simţit precum o întreaga lume nouă se deschide catre noi.

Pentru că aşa este.

Lauren Gorgo

http://thinkwithyourheart.com/

Traducere: Cristina Ciobanu

Imagine: www.deviantart.net