Starea de graţie versus fericire

Mulţi dintre noi confundă starea de graţie cu fericirea, dar prima este profundă şi transformatoare, în timp ce a doua este trecatoare şi conjuncturală. În societatea Occidentală industrializată, suntem la dispoziţia unor manifestări de conjuncturi favorabile pentru a putea trăi un moment de fericire, dar acesta este departe de sentimentul interior de stare de bine, pe care îl cunoaştem sub numele de graţie. Suntem atât de dependenţi de ideea că fericirea este adusă de evenimente şi circumstanţe, încât rămânem uimiţi de mulţumirea oamenilor “simpli” şi “săraci” – aceia care nu au mai mult decât mâncarea din stomac, un acoperişdeasupra capului şi sănătatea copiilor lor şi a fiinţelor iubite, de exemplu.

Cercetările arată că fericirea este percepută complet diferit de către cei care luptă pentru a avea ce să mănânce şi care sunt capabili să-şi satisfacă necesităţile de bază (cei ce beneficiază de masă şi adăpost), dar că există doar o diferenţă minoră între cei care au satisfăcute necesităţile de baza şi cei care sunt extrem de bogaţi. Bineînţeles că, fericirea adusă de maşinile la modă sau rochiile scumpe funcţionează pentru o perioada de timp, dar omul se adaptează repede, iar ultimele jucării devin noi etaloane – astfel încât, omul este aruncat înapoi, la starea de dorinţa. Pentru a parafraza cuvintele lui Aldous Huxley, facem dintavanul dorinţelor de ieri, podeaua aşteptărilor de azi.

Aşa cum medicina chineză tratează o persoană obeză că pe o fiinţă care, de fapt, moare de foame, în încercarea disperată de a umple, cu mâncare, o lipsa majoră din fiinţă ei, putem şi noi să ne gândim la dependenţiide cumpărături, că fiind cei care încearcă cu frenezie să cumpere un tratament, pentru a umple golul spiritual din vieţile lor, întrucât ne lipseşte pacea interioară, suntem prinşi în vâltoarea vieţii, fără a putea trăi cu adevărat în momentul de acum, şi încercăm să ne satisfacem sentimentele inconfortabile cheltuind bani, mâncând exagerat, având mulţi parteneri sexuali sau muncind obsesiv. Sau putem să cădem în abuzul de medicamente şi droguri, ceea ce ne oferă pe moment sentimentul de fericire, dar care dispare rapid şi ne face să ne simţim mult mai goliţi după aceea.

Oamenii apelează la narcotice pentru a-şi crea stări înalte, dar când devin dependenţi de ele, aceste stări înalte sunt înlocuite de un sentiment cumplit de lipsă. Starea de dependenţă este numită “a avea o maimuţăîn spate”, din motive binecunoscute: când fiinţele umane cad pradă instinctelor creierului de maimuţă – frica, mâncarea, competiţia şi atracţia sexuală – existenţa devine o luptă pentru supravieţuire, ceea ce face imposibil să trăim în starea de graţie.

Cele două se exclud reciproc. În starea de graţie, suntem liberi să fim “că nişte crini pe câmpii” care nu au nevoie de nimic – sau suntem cei care “se plimbă în valea umbreimorţii şi nu le este frică de rău”… dar plăcerile de moment nu ne pot aduce în acea stare şi nici nu o vor face. La urmă urmei, ce imagine mai bună ne poate induce starea de graţie, decât surâsul unui bebeluş? Copiii mici nu se străduiesc să obţină fericire şi nu pun la inima tristeţea – ei, pur şi simplu, sunt. Această este starea de graţie.

Alberto Villoldo

Sursă: Să reparăm trecutul şi să vindecăm viitorul, prin recuperarea sufletului – Editura For You
Imagine: s3.amazonaws.com