Starea de somn și veghea
Majoritatea oamenilor vorbesc despre starea de somn ca despre o amintire în stare de veghe și trăiesc cu impresia că acea stare nu mai este.
Nu este deloc adevărat, ceea ce apare și dispare este starea de veghe. În starea de somn tot ceea ce aparține stării de veghe, toate simțămintele, trăirile și experiențele ce se succed creând impresia unei constante dispar, rămânând conștiența netulburată.
Realizarea sinelui este acel moment în care ceea ce este conștient de ambele stări devine conștient de starea de somn în timpul stării de veghe. Acesta este nimicul, spațiul, vidul spre care și credințele religioase indică prin referirea la ceruri. În starea de somn este trăită seninătatea, pacea, liniștea; ființa nu mai este tulburată de curgerea experiențelor din starea de veghe.
Majoritatea oamenilor trăiesc fericirea adevărată dormind somnul profund, netulburat de vise. Nimeni nu s- a trezit amintindu- și cu groază de liniștea somnului.
Starea de somn nu dispare, ea este cumva umbrită și doar temporar, fie de visele nopții, fie de visul existenței.
Este la îndemâna oricui realizarea acestei realități pentru că orice ființă este înzestrată cu unealta conștientizării, ce nu neagă, nu respinge ci doar revelează ceea ce pare a nu fi. Nici nu ar avea cum să nege, ori să respingă ceea ce este făcut în și din propria substanță. Pentru starea de somn, visul existenței este o întâmplare ca cea în care din senin, spontan și cu un scenariu complet aleatoriu, în cursul nopții începe un vis. Ițele sale se țes din materialul visătorului și se întâmplă în spațiul visătorului.
O ființă realizată este conștiența în lumina căreia starea de somn este o constantă ce nu mai poate fi umbrită de visul existenței, de ceea ce numim starea de veghe.
Florin Dragoș Minculescu