Supraevaluarea dezvoltării personale- beneficiile nefericirii

Acest articol este un pamflet…sau poate nu. Dacă nu ai o doză minimă de simț al umorului nu citi mai departe. :)

M-am surprins astăzi gândindu-mă la ceea ce își doresc oamenii, ce consideră ei, în general, a fi problema vieții lor. Totul se învârte intr-un cerc armonios:

• Relații
• Bani
• Sănătate

De ce să nu recunosc?  Aceleași borne le experimentez și eu… sunt tot om.

Spre deosebire de alte dăți, astăzi am privit aceste aspecte dintr-un unghi opus. Ca și cum aș fi  la un spectacol și în loc să mă uit la scenă, mă uit la public și îmi propun să  înțeleg intriga piesei prin prisma reacțiilor lui.

Din această perspectivă am realizat că există dependența de nefericire. Și ca orice dependență aceasta oferă satisfacții. Nu este nici o diferență între dependentul de alcool și dependentul de nefericire. Privind obiectiv lucrurile, este chiar mai de apreciat dependentul de alcool decât dependentul de nefericire. Alcoolicul recunoaște că îi place să bea, că are momentele lui de detașare și fericire atunci când este aburit. Dependentul de nefericire este iritat când află că nefericirea îi produce, de fapt, satisfacție. E ca și cum ai fi descoperit secretul bine ascuns din viața lui.

Dependentul de nefericire nu știe ce vrea. Nu știe să verbalizeze, vizualizeze cadrul în care se simte împlinit. Nu știe ce vrea într-o relație, nu știe câți bani i-ar fi necesari pentru a nu mai fi nefericit, nu știe ce înseamnă pentru el starea de sănătate (de exemplu câte kg să aibă, ce nivel al colesterolului sau glicemiei – nu-l interesează). Eventual știe că vrea mai mult de la viață. Mai mult decât ce? Cu acest bagaj de “nu știu” și “mai mult” eroul sau eroina noastră nu face altceva decât să se plângă:

• E prea devreme sau e prea târziu
• E karma
• Vinovat este cutare sau conjunnctura
•  Vinovat sunt eu
• Am obligații și responsabilități
• Bați câmpii … fericire nu există

Evident că lista poate continua la nesfârșit!

În acest articol nu am de gând să ofer “tratament pentru dependenții de nefericire în cât mai puțini pași”. Tot ceea ce doresc este să îi fac mai fericiți pe acești oameni, arătându-le că au satisfacții fiind nefericiți.

Studiul de caz nr.1

Workaholicul (în legătură cu banii și relațiile)

Femei sau barbați, de obicei trecuți de 30 de ani, reprezintă majoritatea din această categorie. Stau la serviciu minim 12 ore cu o satisfacție nemăsurată. Și da, au rezultate remarcabile!!! Au în aceste ore o energie debordantă, o creativitate de invidiat. Trag după ei echipe întregi și se simt de …neînlocuit!!!

Wow… e descrierea mea de acum aproximativ 3 ani ! :)

Nu au timp pentru ei niciodată! Sar mesele, controalele medicale programate de alții și chiar  atunci când organizează o ieșire cu prietenii sunt conectați la aceeași energie. Dacă nu ar fi alții (prieteni, familie, partener/ă) nici nu s-ar gândi la concediu. Se mai îmbolnăvesc uneori și se pun pe picioare rapid, fără a termina tratamentul. Nu e timp pentru așa ceva. În afară de serviciu, care este “pentru ei”, orice altceva este „pentru alții”.

Serviciul este singurul loc în care te simți împlinit. Este refugiul, este fericirea, este …totul. Ce-ți dorești? Îți este greu să răspunzi. Te plângi din când în când de colaboratorii care nu țin pasul cu tine. Orice plângere legată de acest aspect din viața ta are în spate o mare, mare satisfacție. Ești unic/ ă și asta te face fericit/ă.

Afirmi des că munca ta este tot ceea ce contează pentru tine și nu minți. Locul din care îți iei seva de importanță și siguranță, în care relațiile se stabilesc în acord cu voința ta este firma în care lucrezi.

Dacă ai un astfel de angajat păstrează-l, dacă ești antreprenor, continuă așa, vei atinge obiectivele pe care ți le propui, cu siguranța! Pentru asta mai renunță și la week end-uri, în cazul în care nu ai făcut-o încă. Nemulțumirea și nefericirea pe care le simți, din când în când, vin ca o varietate în nomenclatorul de gânduri și sentimente.

E firesc să fii nefericit/ă în alte arii ale vieții tale pentru a continua să fii fericit doar la locul de muncă. Faptul că nu mergi la un film sau că nu ai timp pentru o relație personală este o nefericire plină de satisfacția prea-plinului și arderii pe care le manifești la serviciu. Ce s-ar face cei care te tot roagă să mai petreci timp și cu ei, dacă nu ai munci să le clădești un viitor luminos și fără griji. Vai, dar ei nu înțeleg și neînțelegerea lor este sursa ta de fericire și de continuare a ritmului impus.

Ți se va șopti în ureche să o lași mai moale, să stai de vorbă cu cineva despre această dependență, să citești articole despre balans și dezvoltare personală. Să nu pleci urechea!!! Nici vorbă! Ce motivație? Ești extrem de motivat/ă. Ai de condus o afacere, ai de condus echipe, ai de atins obiective. Toate astea sunt posibile doar muncind foarte, foarte mult și mai ales uitând de tine și de sâcâitoarele dorințe ce apar așa, din neant și îți deranjează focusarea. Te supără vreun organ…o să treacă, dacă îl ignori. Nu poți dormi noaptea? E ok, ești cu gândurile la următoarea întâlnire, cine ar putea dormi în aceste condiții?

Te surprinzi că ești fericit/ă că ai încheiat un contract, un parteneriat? Ai mare, mare grijă! Starea asta nu trebuie să se instaleze în tine prea mult timp. Păi, cum să fii fericit/ă? Nu, nu și nu!!! Dependentul de nefericire are nevoie de nefericire pentru a fi fericit. Așa că … mare lucru ai realizat! A fost noroc, a fost omul înțelegător, ai muncit foarte mult, adevărat…acum e timpul să te legi din nou de lanțul nefericirii. E starea în care dai randament. Fericirea și mulțumirea sunt pentru cei slabi!

Te așteaptă o mulțime de provocări, alții au atâtea așteptari de la tine, sari peste odihnă, celebrare, recunoștință și eventual alte examene medicale! Ești onest, ești cinstit, tu nu calci peste cadavre…singurul cadavru pe care calci este al tău! Ce contează… această nefericire pe tine te face fericit/ă!

Studiu de caz nr. 2

Nemulțumitul (în general)

Orice s-ar întâmpla este rău. Este într-o situație disperată și toți din jur nu îl înțeleg. La întrebarea “Ce îți dorești?” se uită la tine cu o privire goală, de parcă l-ai întreba când are bilet pentru următoarea navetă spațială, care pleacă spre Marte.

Ce-ți veni să-l tulburi? Tocmai asta îl/ o face fericit/ă. Dacă ar dori ceva ar trebui să faca, să obțină și chiar ar reuși. Asta ar însemna să nu mai fie nefericit/ă.

Nemulțumitul este un dependent de nefericire mult mai complex decât workholicul. Este capabil să ia orice arie din viața sa și să o transforme într-un circ al nefericirii. Cum se întâmplă ceva bun în viața lui, cum aruncă acolo o sămânța de îndoială, astfel încât să rodească nefericirea…și asta îl face fericit. Este acolo, prezent pentru a face față nefericirii. Acesta este scopul vieții unui nemnulțumit.

Ai copii? A fost suficient cât te-ai bucurat când s-au născut. Gata, acum fii îngrijorat/ă pentru viitorul lor! Fii nemulțumit/ă că nu au doar note de 10, că nu au salutat-o pe vecina și corectează-i mereu. Arata-le cât de nemulțumit/ă ești de ei. La urma urmei așchia nu sare departe de copac. Tu te simți bine fiind nefericit/ ă, de ce nu s-ar simți și copiii la fel?

Te iubește cineva. Da, asta ar fi ceva interesant, dar până la un punct. Persoana respectivă prea e fericită în prezența ta. E timpul să faci ceva, pentru că te molipsește de altfel de fericire. Ori  tu ești dependent/ă de nefericire pentru a fi fericit/ă. Din când în când te întrebi cum de nimerești doar persoane nepotrivite, de ce oameni dragi fug din viața ta (sau tu din a lor)  sau cum de alții nu se ceartă așa de des cum o faci tu și partenerul/a. Bine faci că nu stai prea mult cu gândurile astea. Doamne ferește, ai putea înțelege că ești dependent/ă de nefericire!!! Nu, fericirea ta constă în nefericirea trăită alături de altcineva. Și dacă ai norocul să dai peste un alt dependent de nefericire…ce pot să spun…Viață fericită, prin nefericire, până la adânci bătrâneți!  Pont – pentru a permanentiza o astfel de relație, nu care cumva să te întrebi ce este aia iubire necondiționată, respect, compasiune sau alte nimicuri de genul ăsta!

Pentru nemulțumitul (în general) recomand, ca și în cazul workholicului, să stea departe de noțiunile și informațiile ce țin de:  motivație, stimă de sine, dezvoltare personală, oameni care au trecut prin schimbări mai mult sau mai puțin dramatice. Toate astea ar putea să le zdruncine dependența de nefericire. Și ca orice tratament pentru dependență, nu este ușor să treci prin el. Este un drum care duce la fericire, ori tu ești obișnuit/ă cu alte drumuri, cele care duc la  nefericire!!!

Studiu de caz nr. 3

Supraponderalul

Îmi plac emisiunile de pe Discovery, care prezintă cazuri de obezitate extremă. Nu mă pot abține să nu văd fericirea din spatele nefericirii lor. Oamenii dragi roiesc în jurul lor, au ajuns să fie vedete TV și alte asemenea fericiri. Toate astea se observă mai ușor dacă dai televizorul pe mute. Așa nu ești perturbat/ă de ceea ce scot pe gură – nefericirea. Este o distonanță între ceea ce spun și atitudine.

Doar 20 % din ceea ce înseamnă supraponderabilitate are legătură cu ceea ce băgăm în gură. Restul are legătură cu ceea ce rulăm în cap. Și uite așa ajungem tot la conceptul de dependenșă de nefericire. Supraponderalul nu este neapărat workaholic, nemulțumit … sau le poate avea pe toate.

De dragul simplificării cazului nu amestecăm acum studiile :). Nici supraponderalul nu știe ce vrea. Nu știe câte kg ar dori sâ aibă pentru a se simți bine și nu doar atât. Nu știe ce anume l-ar face să se simtă bine, în general. Se focusează pe problema greutății în compensare cu centrarea pe alte arii ale vieții lui în care, nu-i așa… nu știe ce își dorește.

Are parte de toată atenția celor din jur, chiar dacă aceasta este deranjantă. Până la urmă tot atenție se numește. Vai, toți specialiștii în comportamente spun că e grav pentru copii, mai ales, să fie supraponderali pentru că, printre alte neajunsuri, sunt ținta unor glume proaste. Gândește-te că în lipsa acestei supraponderabilități ar fi nesemnificativi total pentru ceilalți. Așa se dezvoltă, în mod subtil și parșiv, dependența de nefericire prin supraponderabilitate.

Perpetuarea acestei dependențe de nefericire se face prin vizite neregulate la nutriționiști, eludarea regimurilor prescrise și …din nou…evitarea oricăror legături cu fel de fel de consilieri, coach sau materiale ce au de-a face cu dezvoltarea personală, preluarea controlului propriei vieți, etc.

În loc de concluzie: nefericirea are beneficiile ei și crează prin ele o stare de fericire.  Cât ține acest gen de fericire?  Depinde doar de cel ce o experimentează… o vară, o seară… sau o viață.

Sursa acestui articol a fost Luna Plină în Vărsător, manifestată în data de 10 august 2014 împreună cu perseidele :) , precum și experiența autoarei în depășirea unor dependențe de nefericire, cât și a unor “tratamente” aplicate în prezent pentru depășirea altora.

Nu te rog să dai like sau să comentezi pentru că, fiind sub „tratament”, m-ai face fericită. :)

Te rog să rămâi dependent/ă de nefericire până în momentul în care mai suporți acest lucru. Este drumul tău și doar al tău. Este fericirea ta și doar a ta, nu o lăsa în alte mâini.

Nu mai intra pe acest site, pentru că este dedicat celor care nu mai suportă atâta fericire indusă de dependența de nefericire. Nu doresc să te privez de fericire, indiferent că alegi să o trăiești fiind dependent/ă de nefericire!

Share ?… Nu, nu cred :). Cine ar mai vrea să afle că este dependent/ă…și mai ales dependent/ă de nefericire?

Cu drag,