Toată viața așteptăm răsturnări de situație spectaculoase…
Linia de orizont este un reper pentru propriile tale limite. Și mai este o stare de spirit! Atâta vreme cât crezi că nimeni nu-ți va îngrădi libertatea de mișcare... Vine o vreme când se adună prea multe obstacole în fața ta și nu mai poți fi sigur de ceea ce va urma. Pe de o parte, te simți ca într-un hamac agățat de două stele căzătoare, visând frumos la ceea ce vrei să ți se întâmple, dar, pe de altă parte, intri într-un ridicol joc de-a baba oarba, în care tu ești și vânătorul, și vânatul. Adică, ești singur în întuneric!
În viața reală, atunci când nu mai vezi la distanță, îți pui ochelari. În viața interioară, stratagema asta nu-ți folosește la nimic. Se spune că adevărul este în tot ce nu se vede... Dacă vrei să-l găsești, trebuie să ai capacitatea de a pătrunde în esența lucrurilor, o intuiție coborâtoare din vremuri imemoriale sau măcar credința că ai ales destinația compatibilă cu gândul tău. Câți dintre noi ating performanțele astea?!...
Să zicem că ai reușit să ajungi în câmp deschis, trecând peste tot ce ți-a stat în cale. Dacă linia de orizont este acolo unde o știai, adică în departele tău, e semn că încă mai ai timp să schimbi ceva în viața ta.
Dar ce te faci dacă te trezești cu un zid în față? Înseamnă că timpul care ți-a fost hărăzit s-a terminat. Și, abia atunci, iadurile din tine își declară război între ele! Cum de ai irosit timpul acțiunii, mulțumindu-te cu timpul visării? Pentru că una e să teoretizezi schimbarea necesară și alta e să o faci cu adevărat!
O viață întreagă visăm la răsturnări de situație spectaculoase, la noi începuturi pline de promisiuni.
Suntem atât de încântați de puterea imaginației noastre, încât avem aroganța de a amâna la nesfârșit ceea ce avem de făcut. Există un timp pentru toate... Dacă nu cobori în gara în care erai așteptat, trenul vieții tale te duce acolo unde vrea el. Iar, la capăt de linie, e întotdeauna...pustiu!
sursa: Dara Codescu
sursa foto: Printerest