Totul e perfect

In cercurile spirituale, de multe ori am auzit ca tot ceea ce se naste este perfect asa cum este, iar ceea ce se naste din - Dumnezeu, Univers, Unime sau orice nume ar vrea cineva sa foloseasca - este in mod absolut complet si intreg. Daca acest lucru este asa, atunci de ce exista acest vis, acest cosmar al dualitatii? Nici unul normal, nu ar crea un asemenea cosmar plin de suferinta...

In momentul in care tu il numesti cosmar, eu il numesc un joc divin. Daca perfectiunea nu apare ca si imperfectiune, nu ai putea avea conceptul de perfectiune. Daca nu ai cunoaste durerea, nu ai putea aprecia bucuria. Daca nu ai stii semnificatia a ceea ce este rau, nu ai avea semnificatia a ceea ce este bun. Daca nu ai avea sentimentul de a fi o persoana, nu ai avea abilitatea de a avea relatii cu orice fiinta. Daca nu ai avea sensul de "Eu", nu ai putea avea sensul de "celalalt". Daca desavarsirea nu s-ar manifesta ca diversitate, atunci nu ar putea exista nici o experienta.

Cu siguranta, viata inseamna a gusta aceste arome variate si a-ti aminti mereu cine si ce esti, dincolo de sensul limitat al identitatii personale. De fapt, stii cine esti? Parem sa uitam natura noastra originara si sa imbratisam o intelegere gresita, despre Sinele nostru, care ne aduce durere. Aceasta intelegere gresita ne da, de asemenea, sentimentul de autonomie, de intimitate, de mandrie creativa, dar se pare ca eclipseaza recunoasterea intuitiva a armoniei noastre innascute si a integritatii. Si astfel noi trebuie sa trecem prin acest joc al existentei, folosind toate puterile noastre pentru a ne descoperi adevarata natura. In manifestarea ca si fiinte umane, constiinta continua sa fie creativa prin intermediul instrumentului uman.

Fiintele umane nu sunt proprietarii sau controlorii de constiinta; noi suntem expresii ale constiintei. Nu suntem doar personaje in existenta; noi suntem existenta in sine si marturia existentei, dar daca suntem adanc prinsi in identitatea de a fi o persoana, jocul va parea mai greu, mai putin placut, mai confuz. Aceasta greutate este, de asemenea, expresia constiintei. Nu este posibil pentru perfectiune sa devina imperfecta. Singurul mod in care ar putea sa devina imperfecta este de a o visa. Poate acesta este motivul pentru care este numita trezire - ea este trezirea din somnul si ignoranta identitatii egotice. Pe masura ce ne intoarcem la Sinele nostru, incepem sa apreciem maretia acestui joc.

Cand te trezesti, vei vedea ca toate acestea sunt un vis, ca tu ai fost intotdeauna doar aceasta implinire. "Cosmarul" este pur si simplu o parte a visului si este format in mare parte din ganduri egotice: "Eu vreau asta, eu nu vreau aia, eu, eu, eu, mie, al meu..." Uneori ne gandim, "Daca ar fi fost dupa mine, as putea face o lume mai buna". Dar, daca ai avea de ales, chiar si cea mai mare alegere, orice vei crea este mult mai putin decat da viata acum. Daca ai putea alege, ai alege intotdeauna experiente cu aroma de ciocolata, si nu ai creste sau evolua.

Uneori, noi crestem intr-un mod real prin intermediul experientelor provocatoare, prin intermediul dificultatilor, prin durere. In cele din urma aspiram la libertate, la adevar, nu pentru experiente delicioase, care sunt doar de moment. Chiar si acum viata ta ar putea fi plina de recunostinta, pe care nu o exprimi. Exista unele persoane care, daca ar avea picioarele tale, ochii tai, sanatatea ta, ar fi plini de recunostinta. Ei nu au toate acestea si sunt mai plini de recunostinta. Si in acest sens, ei au bucurie, au pace in interiorul lor. Uneori, oamenii, care au cu mult mai putin decat aveti voi cel mai rau, arata mult mai multa recunostinta decat voi, cei care au mult mai mult decat ar putea ei visa. Daca vrei sa iesi din acest cosmar, incepe sa spui multumesc. Gaseste lucruri pentru care sa spui "multumesc". Ele sunt multe, mult mai multe decat cele pentru care spui "nu multumesc".

Toata manifestarea este inca Gradina Edenului, dar noi nu vedem asta, pentru ca privim cu ochii invatati in imperfectiune, ignoranta, egoism. Cand privim cu ochii Sinelui, totul devine divin. Cand unul experimenteaza Adevarul, asta nu inseamna ca aceasta lume este inlocuita cu alta. La fel si aici, insa ochii s-au schimbat de la ochii unei persoane, la ochii unei prezente. Ei devin desavarsiti, din nou, si vad perfectiunea, chiar si in imperfectiunile aparente ale vietii. 

Exista o zicala, "Nu vad lumea asa cum este; vad lumea asa cum sunt eu." Orice te imaginezi pe tine insuti a fi, tu vezi lumea prin intermediul acestor ochelari. Exista un singur Pamant, dar miliarde de lumi, pentru ca in fiecare corp, o lume individuala este creata de identitate, dorinta, conditionare, educatie, obicei, fantezie, atasamente, proiectii. Toate acestea fac o lume unica, fiecare cu propriile sale prioritati, preferinte, dorinte, prejudecati.

Doar cel a carui minte a fost eliberata de ego, vede lucrurile asa cum sunt ele. Si asa cum sunt lucrurile cu adevarat, exista perfectiune. Numai o astfel de persoana poate fi numita a fi cu adevarat universala, in sensul: universala in intelegere si perceptie. Toti ceilalti fac parte dintr-un trib - un trib al gandirii, al culturii. Doar cel care este liber de concepte, sau liber de hipnoza identitatii personale, si de conditionare, este eliberat, este Buddha. Un astfel de om este liber de iluzia gestionarii existentei. Ei nu au strategii, si nici orice frica inerenta. Ei se misca in armonie naturala cu Fiinta universala.

Acesta este un trup muritor, dar Fiinta nemuritoare si atemporala locuieste in interiorul lui, pentru o vreme. Afla cine esti cu adevarat, cat timp corpul tau inca este cald... si fii fericit.

Mooji

Sursa articol: www.mooji.org

Traducere: Cristina Ciobanu