Trei litere pentru care s-au dus războaie milenare

Trei litere pentru care se poartă și s-au dus războaie milenare. Nu, nu sunt singurele războaie și poate nici cele mai importante. Dar aceasta este o cu altă totul altă discuție.

Ce-o fi, cu ce s-o mânca, ce facem cu el și la ce folosește? Pentru mine nu este doar o funcție de reproducere, căci măcar atât vreau să cred, că nu sunt mașină de transport pentru înmulțirea rasei umane!

Tabu sau nu, instrument de magie, sceptru de putere, transformă transfigurează dă și poate lua viață. Șuvoiul care transmite cunoașterea mai departe altor generații. Murim epuizați de la așa-zisa folosire a ceea ce înseamnă sex, dar cred că de fapt nu înțelegem nimic, topindu-ne sub falsa iluzie că știm ce este acest sex. Pentru că de-a lungul timpului, sau poate chiar de la început, l-am transformat (pe el, SEX-ul) în instrument de manipulare, de minciună, l-am transformat în unealta noastră magică cu care suntem stăpânii supremi. Uneori avem drept și asupra vieții celorlalți. Am înțeles tîrziu, sau nu înțelegem nici în cel din urmă ceas al vieților noastre că nu este element ”de consum”, nu se vinde și nu se cumpără, nu se contraface și nu se contrafabrică. Iar dacă reușim să-i descifrăm codul, să-i simțim adevărata esență, devenim instant alchimiștii vieților noastre. Magicieni.

Dacă renunțăm măcar pentru o clipă, la ochelarii de cal, la tot ce credem că știm despre sex și încercăm să admitem, repet pentru o fărâmă de clipă, că nu știm nimic, avem o șansă, o infimă șansă, poate nu de a-i descifra pe deplin tainele, ci de a întrezării cu coada ochiului ce se ascunde dincolo. Atunci când pentru o secundă admitem că nu știm nimic, deschidem o foaie albă pe care putem să creionăm, să schițăm ceea ce ar putea fi sexul. Pentru fiecare dintre noi. Dacă ne oprim chiar și pentru o respirație din a-l mai folosi la umilințe, la mutilare, la dominare, la șantaj, la monedă de schimb pentru fel și fel de jocui, dacă putem să ne oprim din a-l mai învăța de pe site-urile de pornografie, din subcultura societăților în care trăim și care oricum îl reneagă, avem măcar o mică șansă de a-l descoperi.

Poate trebuie să murim și să ne mai naștem încă o dată ca să-i descoperim întrega valență și valoare, dar cred că merită măcar să știm că am încercat. Să scoatem rețetele din mintea noastră, să renunțăm la definiții, să rămânem dezbracați de toate lucrurile spuse despre ce este și la ce poate fi folosit. Să rămânem noi cu noi în fața noastră. Să ne oprim din a-l mai folosi ca la piață, ”ia sexul dă-mi fustița, sau ia sexul, lasă-mă la bere cu băieții”. Să rămânem întâi goi de tot ce am crezut că știm vreodată despre el și doar să ne întrebăm ce reprezintă pentru noi. Ce este? La ce folosește pentru mine? Care este rolul lui? Ce altceva e posibil să fac cu el în afara plăcerii? Să ne punem măcar o dată într-o viață de om una dintre aceste întrebări, să lăsăm să vină un simplu răspuns valabil pentru noi și viața noastră și abia apoi să ne atingem de alte corpuri.

Sexul este unul dintre cele mai de preț daruri din această existență. La fel cum există și alegerea de a nu-l folosi la nimic. Sexul nu e obligatoriu, nu e ”un must”, nu e o modă, nu se impune și  nu ne trebuie tuturor. Sexul nu este dragoste. De fapt, nu este numai dragoste. Degeaba schimbăm și înlocuim între ele cuvintele-n frază spunîndu-i iubire, dragoste, dacă nu avem pentru noi și viața noastră măcar un răspuns care să ne aparțină. Și poate că pentru început  nu avem niciun răspuns, dar măcar să recunoaștem că nu știm.

Și abia de la acel punct încolo putem spune că experimentăm  această stare denumită sex. Este preludiu și postludiu, este tot ce a fost înaintea și după împreunarea corpurilor, este inimă lângă inimă, respirație lăngă respirație, celulă lîngă celulă în uniune sfântă. Este  dorință, chin și durere la un loc, în creuzetul sfărâmării și construirii de sine. Este implinire și iluminare, este tot și în același timp nu e nimic. Este respect și dăruire, este sfînt, la fel cum poate fi murdar, este pentru toți în aceeași măsură în care nu aparține nimănui. Și șirul enumerărilor despre ce este sexul poate continua la nesfîrșit. Așa că mă opresc aici. Pentru mine una, sexul nu se face, dar nici nu se naște făcut. Nu se învață. Se trăiește. În definitiv, nu am pretenția că am înțeles mare lucru, nu dețin adevăruri absolute, nu sunt altceva decât ceilalți semeni. Doar mi-am dat voie să accept că nu știu nimic. Și cel puțin, de atunci am aflat că este o altă formă de exprimare a energiei! Iar în cazul meu... căutarea continuă!

Citeste si Partea I 

Roxana Alexe