Tu şi abundenţa
Scriu despre abundenţă pentru că ea este prezentă în fiecare zi în viaţa noastră, fără să ne dăm seama. Ne-o dorim de multe ori, iar atunci când bate la uşa vieţii noastre, simţim că nu mai putem, că o luăm razna, că e prea mult. Asta ne duce cu gândul la zicala „ai grijă ce-ţi doreşti...”. Şi oare nu se bat cap în cap dorinţele noastre?
Oamenii îşi doresc întotdeauna mai mult decât au. Şi deşi aleargă zi de zi, făcând numeroase lucruri, ei nu conştientizează faptul că au deja. Un om care se duce zi de zi la serviciu şi seara se întoarce la familia sa acasă nu îşi dă seama că e norocos să aibă o familie şi un serviciu. Oare nu asta şi-a dorit? Un om care face mai multe lucruri şi are impresia că nu mai are timp deloc nu îşi dă seama că are activitate şi uită să se bucure de acest lucru. Oare nu acest lucru şi l-a dorit?
Mai scriu acest articol pentru că şi eu făceam parte din ultima categorie. Acum zece minute nu ştiam pe unde să o apuc, ce să fac mai întâi, iar telefonul continua să sune într-o bucurie. Atunci am primit mesajul: “respiră!”. Şi mi-am adus aminte că cel mai important moment este cel prezent şi ar trebui să iau totul încet. De ce să spun “nu am timp” când aş putea să spun „le fac pe rând”? De ce să nu mă bucur că sunt căutată de oameni? Şi deodată am simţit cum mi se umple pieptul de emoţie şi mi-am dat seama ce pierdeam dacă aveam să continui aşa.
Timpul ne grăbeşte mereu. Dar noi ne oprim acum ca să urmărim vrăbiuţele cum se joacă în iarbă, să primim în părul nostru vântul care aduce un miros de primăvară caldă şi să ne bucurăm de abundenţa din jur. Şi nu uita: de fiecare dată când simţi că “e prea mult”, opreşte-te şi miroase un trandafir!