Un pic din fiecare

Sunt un pic din fiecare om “potrivit” sau “nepotrivit” din viata mea. Oamenii s-au “schimbat” doar cand i-am acceptat asa cum erau, relatiile mele transformandu-se atunci cand n-am mai  judecat, cand am iertat neconditionat si am vorbit din inima.

Partenerul meu este oglinda a ceea ce sunt, lumea in care traiesc s-a dovedit a fi fascinanta si perfecta si,  in tot ce “ imi place” sau “nu-mi” place, gasesc o infinita sursa de inspiratie pentru a lucra in fiecare moment cu mine insami.

Am  inteles ca o zodie nu defineste un om, ca un gol din suflet nu poate fi umplut de cel de langa mine, oricat de mult m-ar iubi si s-ar stradui. Visam cu ochii deschisi o lume de basm,  imi inchipuiam mirosul fericirii, si-l cautam cu infrigurare pe acela care sa ma faca sa ma simt speciala. Credeam ca trebuie sa am un ideal  si ca o relatie inseamna, inainte de toate, compromisuri sau noroc. Am  uitat de mine devenind o persoana serioasa, care stia, din ceea ce auzise sau citise, ce vrea:  confort material, siguranta, respect si… iubire.

Experienta catorva relatii si a unui divort m-au facut sa ma opresc intr-o zi din fuga mea prin viata, sa ma privesc  si sa ma intreb ”Ce cauti de fapt? Cat ai sa te mai minti???”.
Cu uimire am realizat ca am iubit, dar am fost mult prea grabita ca sa ma iubesc si pe mine, ca asteptam de la ceilalti ceea ce eu nu-mi ofeream, dar intr-o zi, goana mea  spre fericire s-a dovedit a fi lipsita de sens, caci eu  tot nefericita eram.

Drumul meu a fost asemeni multora, cu multe cautari, asteptari, dezamagiri, dar fara impliniri. Intr-o zi,  m-am regasit, si am acceptat ca tot ceea ce era in jurul meu era doar o reflexie a ceea ce credeam   despre mine si, cu siguranta, acum stiu si simt ca viata in sine nu este despre “a face”, ci despre “a fi’’!

Cristina Ciobanu