Vinerea Mare este despre iubire. Despre ascultare. Despre a arăta compasiune, chiar și în suferință

În această zi, Vinerea Mare, ziua în care Hristos a fost răstignit, m-am gândit la ce voi scrie. Aveam două subiecte în minte – suferința și compasiunea. Apoi mi-am dat seama că nu trebuie să aleg unul. M-aș putea concentra pe ambele. 

Hristos a murit cu o moarte crudă și chinuitoare. Nu se poate nega asta. Cu toate acestea, chiar și în trădarea, durerea, suferința sa intensă, a arătat compasiune până la capăt. Și dincolo de sfârșit. Putem învăța multe de la Isus. Cu toții trăim suferința în viață.

Acesta una din însușirile trecerii noastre prin umanitate. În acest moment, am prieteni și cunoștințe care trec prin niște chestii foarte dure în familiile lor apropiate și extinse. Un copil de un an pe suport de viață. Un nepot a murit într-un tragic accident de mașină.  Încă o luptă cu cancerul avansat. Probleme de sănătate în curs și nou apărute. Se poate simți mult. Și a gândi altfel ar însemna să neg provocările cu care se confruntă oamenii la care țin profund. Sunt zile în care mă simt copleșit de toată suferința din această lume și nu numai. Ajunge deja, vreau să plâng...

Dar apoi recunosc că fie pot fi târât de ea, fie pot face ca Hristos – să arăt compasiune. Pot fi acea persoană care ascultă. Pot fi acea persoană care oferă cuvinte încurajatoare. Pot fi acea persoană care trimite o felicitare înălțătoare cu o notă personală. Pot fi acea persoană care se conectează și arată grijă în moduri tangibile și își lasă deoparte angoasa pentru a se concentra asupra celor aflați în centrul provocărilor.

Nu este momentul să-mi scot propriile povești și să compar, punând astfel accent pe mine. Nu este momentul să spun cuiva cum să gândească, să simtă sau să acționeze. Nu este momentul să oferi sfaturi. Acesta este momentul să fii pur și simplu acolo. A asculta. A îmbrățișa. Să mă rog, dar să-mi duc compasiunea dincolo de gânduri și rugăciuni.

Cu toții putem lucra la îmbunătățirea abilităților noastre de ascultare. Nu doar auzi, ci ascultă. Sunt un mare susținător al ascultării. Este unul dintre cele mai mari daruri pe care oricine le poate oferi cuiva care este îndurerat, în criză, în chinurile sănătății sau a altor provocări.

Ascultarea nu pare să fie ușoară pentru majoritatea oamenilor. Este nevoie de un efort conștient, concentrat. Dar în esență, ascultarea este ușoară. Pentru început, necesită să ții gura închisă. Și apoi necesită concentrare, luând în considerare fiecare cuvânt, fiecare nuanță, limbajul corpului și detaliu.

Prin natura mea, sunt un observator liniştit.  Nu trebuie să fiu, nu vreau să fiu, cea mai tare persoană din lume care își susține ideile, opiniile sau recomandările. Cunosc prea multe persoane care se potrivesc cu acea persoană egocentrică. Mă epuizează și, da, uneori chiar mă enervează.  Compasiunea liniștită și ascultarea mă centrează.

Astăzi, în timp ce mă gândesc la viața și moartea lui Hristos, văd pe cineva care a arătat o mare compasiune de-a lungul timpului petrecut pe pământ.  El a fost martor și a înțeles suferința. A trăit emoții. A simțit durere. Da, pot învăța multe de la Isus. Despre iubire. Despre ascultare.  Despre a arăta compasiune, chiar și în suferință.

Spune-mi, cum îți arăți compasiune față de cei care se confruntă cu provocări?

Sursa articol: www.prairieroots.com   
Sursa foto: www.unsplash.com  
-----  
🌐 Facebook 🌐 Instagram