Vulturul

Iubirea, si Frica de a te abandona in fata unui sentiment atat de nobil. Ce prostie, ce macel poate exista in tine, ce lupta! Lupti cu cel mai puternic sentiment, iubirea, si mintea ta incearca sa ii puna atatea piedici, sa o limiteze ca sa nu se extinda ca o boala in toata fiinta ta, in toata viata ta, in toti oamenii de langa tine.

*Daca vei, asculta piesa asta, in timp ce citesti: EMS - cleansing of the soul (shamanic visions)

E greu sa-ti recunosti tie ce simti. Simti cum se impleteste in tine un dans demonic: lumina si intuneric, iubire si frica, a darui si a primi. De ce e atat de greu sa spui “te iubesc”? Pentru ca vrei sa detii mereu controlul, primesti lectia penibilului, lipsa autenticitatii. Uneori iti vine sa te urasti pentru tot ce simti. Iti vine sa te urasti pentru ca nu iti dai voie sa fii. Si totusi, de ce fugim de adevar? De noi? Ne este frica de minunea pe care o putem descoperi? Ca nu stim ce sa facem cu ea? Nu stim cum sa gestionam fericirea pentru ca ne-am axat atentia mereu pe durere si distrugere. Oare cum ne descurcam atunci cand trebuie sa construim ceva din iubire? 

Relationarea cu cineva de sex opus ne face sa ne confruntam cu acel mare Altcineva din noi insine, ne ajuta sa ne cunoastem si cand fugim de iubire, fugim de fapt de noi.

Atragem in viata noastra oamenii cu care rezonam, si anume oameni care fug si ei la randul lor. Simt vibratia, o simtim amandoi, ne dorim mult unul pe celalalt, dar negam adevarul, ne este frica sa ne deschidem, ne este frica sa primim iubire si sa oferim. Stam si ne uitam unul in ochii celuilalt si ne vedem pe noi la fel de pustii si de singuri. Simtim golul, lipsa iubirii si intoarcem capul. Am obosit cu jocurile astea, de care pe care.

Am observat ca te apropii de mine si ma simti numai cand am inima deschisa. Meriti sa te privesc doar cu iubire, nu meriti mai putin din partea mea. Nu meriti sa ma uit la tine cu frica, durere, teama, rusine, atasament, disperare. Mi-am dat seama ca a nu te simti iubit si a pune asta la suflet este singura rana care exista.

Intr-o noapte de iulie cu luna plina, stateam cu un bun prieten la povesti pe acoperisul unei case din afara orasului, langa o padure. Eram amandoi in aceeasi etapa, cu aceleasi lupte interioare si intrebari, si incercam sa gasim raspunsuri. Ce facem cand simtim mai mult? Cum gestionam acel magnetism, acea putere? Noi, oamenii care au fugit mult timp de ei? Noi, cei care se amagesc crezand ca stiu totul, care isi controleaza sentimentele ca sa nu pice de fraieri?

Cred ca umorul ne-a ajutat mult in acea seara, cazusem in propia noastra capcana si incercam sa deslusim lectia pe care soarta ne-o dadea, dar fiind prea incapatanati, a trebuit sa primim o demonstratie mult mai concreta ca sa deschidem ochii.

In mijlocul discutiei, un prieten din noapte s-a asezat in fata noastra, era un vultur. In interiorul nostru s-a declansat un sentiment puternic de frica, nu schitam nici un gest, doar emanam frica, vulturul ne-a simtit si si-a luat zborul spre luna plina. In acel moment am realizat amandoi ca frica noastra l-a alungat. Daca emanam iubire si caldura, el s-ar fi simtit liber si in siguranta sa stea langa noi. Vulturul ne-a facut prezenti si totul a inceput sa se lege in mintea noastra, ne-am dat seama concret cum in viata de zi cu zi frica, disperarea, atasamentele ii fac pe ceilalti sa se indeparteze de noi. Dar daca iubim cu inima deschisa, ceilalti se vor simti liberi sa vina langa noi. Si am observat ca se aplica aceasta teorie fata de toata creatia… energia. Cu cat constrangi, limitezi, manipulezi, controlezi o persoana / o situatie / o energie, cu atat se indeparteaza de tine si se creeaza blocaje.

Ne-am uitat in noi, si am constientizat lipsa iubirii fata de noi, am simtit foamea si disperarea cu care incarcam sa umplem acel gol prin ceilalti. Fiindu-ne frica, nu am putut primi mai multe clipe alaturi de acest prieten din noapte, ne-am limitat singuri experienta. Oare nu asta facem in viata de zi cu zi? Nu permitem sa primim? Consideram ca nu meritam? Am realizat ca nu mai vreau sa fiu prizonierul emotiilor. Viata e scurta, vreau sa las fricile si s-o i-au in brate.

Pentru mine, in acea noapte vulturul a reprezentat libertatea de a te ridica deasupra atasamentelor, fricii, relatiilor-capcana in care intri si din care nu mai poti iesi si puterea de a-mi reaminti ca in viata se intampla uneori sa cobor pana in vaile cele mai adanci, ca mai apoi sa-mi iau zborul spre culmile cele mai inalte.

Marilu Romedea

*Sursa imagine: www.moonbowartworks.com