Zboruri scurte și zboruri lungi, tu cum călătorești?
Vin Sărbătorile și odată cu ele și o formă de a da nas în nas cu realitatea. Când toată lumea se adună, în familii…în relații…apare întrebarea: Și eu, sunt singur sau într-o relație? Înainte de toate, întrebarea ar putea fi: Cum călătoresc de obicei? Pe distanțe scurte sau distanțe lungi? De ce întrebarea asta? Ca să putem înțelege mai bine cum alegem aceste călătorii și contextele care vin să susțină (parcă fără efort) trăirea lor în real.
Păi îmi doresc un zbor lung și totuși, în real, dau numai peste zboruri scurte! Și de aici încep turbulențele interioare…cine e de vină, unde și cum a/am greșit, de ce nu vrea ca mine, de ce e diferit/ă și tot așa. Ajungem chiar să dăm vina pe exterior prin social, religie și alte forme de scuze, care vin să mai aline din ceea ce refuzăm cu ambiție să explorăm și să conștientizăm. Ideea este să înțelegem că, așa cum atunci când ne urcăm în avion pentru un zbor și știm deja destinația, tot așa știm și relația în care ne angajăm, dacă e scurtă sau lungă.
Și care-i ok și care nu-i ok? Ambele sunt ok! Consider că fiecare relație, scurtă sau lungă, aduce cu ea ceva.
Atunci când te îmbarci pentru un zbor scurt, tu deja ai setat un timp clar, nevoile sunt așezate, anxietatea este mai scăzută, potențialele pericole mai mici și totul e sub control. Te-ai urcat, te-ai așezat, coafura rezistă, ai pus centura, ai zâmbit, bei un pahar cu apă, nu vezi dreapta/stânga că oricum cobori repede și n-are sens să cunoști pe cineva și gata zborul. La un zbor lung în schimb, lucrurile stau diferit. Te pregătești cu alte haine, mai comode. Iți pui în bagaj diverse care vin să te ajute pe timpul zborului cu nevoile fiziologice care pot apărea și care nu suportă amânare.
Cumva ai mai multă grijă de tine și de corpul tău și nu ai pretenția ca altcineva să o facă. Chiar te pregătești și pentru stările care urmează, te gândești la ele și găsești soluții singur. Și îți dai voie să dormi, să ai părul ciufulit, să stai în haine comode, să ai diverse stări, de la extaz la plictiseală și lipsă de răbdare. Ce vreau să subliniez cu asta? Păi simplu, diferența dintre pregătirea înainte de un zbor scurt și pregătirea înainte de un zbor lung, care este dată de timpul pe care îl petreci cu tine și îți explorezi nevoile și dorințele înainte de zbor. Înțelegi?
Și după, mai putem vorbi și despre timpul petrecut într-un spațiu limitat de unde nu poți să fugi, cu mulți oameni “străini” în jur și despre faptul că la un zbor lung traversezi și oceane…și furtuni mai mari…și riști chiar să formezi și relații cu ceilalți!
Indiferent de alegere, sector de zbor scurt sau sector de zbor lung, ideea este să te bucuri de zbor. Și când apare conflictul între ceea ce zici că îți dorești și ceea ce se întâmplă în realitate, să te asiguri că ai petrecut suficient timp cu tine și că îți cunoști nevoile de care te poți ocupa singur pe un zbor lung. Păi de ce să nu se ocupe celălalt, dacă tot zboară cu mine? Pentru că este și el un călător, la fel ca și tine! Și ghici ce? În caz de depresurizare, o să-și pună masca singur, înainte de a te ajuta pe tine!
Și mai este una care mă trezește de fiecare dată: În caz de aterizare forțată, părăsiți aeronava fără bagaje și obiecte ascuțite! :-)
Și când ajungem la destinație? Chiar și după un zbor lung? Depinde de cum a fost resimțit zborul pentru amândoi. Dacă timpul în zbor a fost plăcut de ambele părți, se naște natural și fără efort, deloc “întâmplător” și “pur și simplu”, o nouă călătorie împreună.
Vă doresc un cer senin!
Ce se întâmplă în cabină, vă creați singuri!
PS - Oare cine pilotează aeronava? :-)
https://www.facebook.com/Inside-2-Design-1446348262057214/?fref=ts