Materiale publicate de Roxana Alexe
Cât de tabu mai este un subiect tabu?
Este una dintre cele mai puternice căi, care unește și leagă suflete, la fel cum este și cel mai nimicitor și ascuțit pumnal care a reușit să sfărâme și să destrame miliarde de suflete fie ele chiar pereche. Da, este și pasiune, dorință. Da, este joc, da, este creație și energie. Este viață. Tot și nimic. Este drum și poate fi un mod de viață. Este curățenie. Iar dincolo de cortina plăcerii sunt toate tainele unui alt Univers, care înalță și care trăiește în lumină. Este poarta trecerii spre un alt fel de ființare, spre un alt fel de existență.
Citeste tot articolul
Dependența de greu
Suntem dependenți de multe emoții, substanțe, obiceiuri, credințe, limite. Au curs râuri de cerneală și încă mai curg, se tocesc mochetele în cabinetele psihologilor despre dependențe. Iar una dintre ele este dependența de greu. Pe principiul invers al lui să fie bine, ca să nu fie rău, funcționăm repetat prin să fie greu, ca să nu fie ușor.
Citeste tot articolul
Valuri de viață
Trăim, sau aceasta cred că ar trebui să fie principala activitate în această călătorie numită Viață. Să treacă prin tine trimilimiliardele de trăiri, emoții, sunete, respirații, atingeri, întru-un cuvânt Simțirea. Cu bune cu rele, pe rând sau de-a valma, cu picătura, sau oceanul. Energia. Fiecare dintre noi cred că s-a întrebat măcar o singură dată în viață, cum se simte viu viața. Ce gust are? Ce miros? Și, deși toate răspunsurile sunt tipărite în materialul genetic al celulelor noastre, alegem în fiecare moment dacă le accesăm, sau doar ne prefacem că nu le știm. Simt că suntem făcuți pentru a trăi cu adevărat, nu doar pentru a supraviețui. La fel cum simt uneori că prea puțin reușim. Suntem prea puțin conștienți de puterea Universului, de multitudinea posibilităților și miliardele de drumuri deschise pentru fiecare dintre noi, care pot fi urmate în fiecare moment al vieții noastre. Uneori simt cum ne înconjoară coconi de fire luminoase numite posibilități de trăit viața. Alegeri.
Citeste tot articolul
Prea mulți profesori, prea puțini elevi
"Spiritualitatea" asta vorbită pe la toate colţurile, explicată şi para explicată, de nici un pas nu mai poţi face fără o teorie a lichidelor care te înalţă şi te transformă în "esenţă", însoţită de o "smerenie" urlată şi ţipată în timpanele prea sparte de la atâta Dumnezeire înghiţită ca pelicanu' sunt un fel de apă moartă, care pică din cer, dar nici măcar pământul nu-l udă! ", ziceam cu câteva zile în urmă, în timp ce zilele trecute un prieten îmi spunea că trăim vremuri de „Prea mulţi profesori, prea puţini elevi”. Şi mare dreptate avea. Căci în loc să ne îndopăm egoul cu găluştile a cât de deştepţi suntem noi, mai bine respirăm şi ne uităm încercând să primim învăţătură şi cunoaştere de la tot ce mişcă în jurul nostru. De la înaltul cerului, până în fundul pământului, de la păsările văzduhului şi până la omul care trăieşte pe stradă, sub cerul liber, sau cel ce se ocupă de gunoiul nostru cel de toate zilele. Da, exact, „gunoierul” atât de exemplificat în teoriile noastre despre „AŞA NU!”. Căci vorba aceea, mare ruşine este să strângi gunoaie în ziua de azi, cu atâta cunoaştere în jur.
Citeste tot articolul
Ascultarea e linia directă în conversaţia cu Dumnezeu!
La început vă spun doar că, dacă până şi eu am ajuns să înţeleg ascultarea, e clar că Pământul acesta numai e ce a fost cândva! Pentru că eu m-am născut vorbind. Punând întrebări. De fapt cred că vorbeam încă dinainte să ajung în pântecul mamei mele. Darwinian vorbind, cuvântam înainte de a fi embrion, sau de a fi. Ţineam conferinţe, explicam noţiuni, corelam diverse teorii.
Citeste tot articolul
Nu-i lăsa pe alţii să-ţi spună cine eşti !
Niciodată! Nici măcar atunci când nu mai ai habar cine eşti. Nici în ziua în care deşi credeai că ştii cine eşti s-a dovedit că ai greşit! Nici atunci când ai aflat că nu erai cine credeai că eşti. Şi chiar dacă i-ai lăsat pe ceilalţi să-ţi tot spună până acum, tot tu poţi spune gata!
Citeste tot articolul
Relațiile- punte între cine crezi că ești și cine ești cu adevărat
O relaţie îţi arată locul în care te afli. Căci pe Pământ, deşi singurătatea poate fi o alegere valabilă pentru orice fiinţă, nu simt că este o stare naturală.
Citeste tot articolul
Fericirea nu te caută acasă
De un lucru sunt sigură, şi anume, că fericirea este o stare! O stare care se obţine şi se menţine prin exerciţiu! Pentru mine, fericirea înseamnă educarea minţii! Nu ne trezim fericiţi, nu devenim fericiţi peste noapte ... pur şi simplu ne antrenăm în fericire!
Citeste tot articolul
Acceptarea
Acceptarea merge mână-n mână cu binecuvântarea! Pentru că a accepta viaţa înseamnă să-i dai binecuvântarea să fie, să curgă înainte chiar ca ea să înceapă! Să-i dai binecuvântarea să fie curgere... Aşa cum curge o clipă, sau o viaţă, căci una o cuprinde întotdeauna pe cealaltă.
Citeste tot articolul
Răbdarea
Ce-mi place mie la acest sentiment, cuvânt, virtute, însuşire este că am venit pe lume fără nici cea mai mică posibilitate de a-l înţelege. De a-i surprinde măcar un sens, de a-l apuca de undeva. O fărâmă de sens de-ar fi avut ... să pot să-ncep de undeva...
Citeste tot articolul
